Alia. Paste fericit, va doresc din tot sufletul
(5 aprilie 2010)

N-am vrut sa va stric sarbatorile povestindu-va necazurile si suferintele mele. Le-am indurat cu stoicism si nu pot spune ca mi-a fost usor. Sunt doar o mata mititica, nascuta-n Romania visurilor mele, vise care s-au transformat ulterior intr-un cosmar dintre cele mai rele. Aproape ca nici nu mai conteaza cine m-a adus in starea asta, important este ca am avut noroc si am scapat cu zile. Pana la vindecare adica pana cand oscioarele mele fragile vor fi acoperite cu muschi, piele si blanita drumul este extrem de lung si suferinta mea greu de imaginat.

De ce va spun toate astea ?

Pentru ca sper ca cineva sa vrea sa ma cunoasca, sa vrea sa ma viziteze, tot asa cum rudele vin sa-si viziteze bolnavii internati in spitale, pentruca sper ca acel cineva sa ma ia acasa si sa-mi spuna ca ma asteapta de mult si ca-i pare tare rau ca eu am indurat atatea doar ca el sa ma cunoasca si totodata sa-l cunosc si eu.

Nici nu stii cat sunt in stare sa rabd doar ca sa te cunosc, stapanul meu bun.

Click aici sa-mi vezi necazurile, si daca vrei sa ma vizitezi trimite un mail la adresa robi_mydog@yahoo.com si intreaba unde poti s-o vizitezi pe Alia- asa ma numesc.

Cruzime sau doar inconstienta? (1 aprilie 2010)

O dimineata insorita de primavara, intr-un parc bucurestean, unde lumea isi plimba cateii... La un moment dat isi fac aparitia trei personaje dubioase. Unul ducea in brate, invelit intr-un prosop, un puiut metis de rottweiler, cu un capsor superb. Abordeaza rand pe rand persoanele din parc, dar par sa fie refuzati. Oana, voluntara noastra, aflata si ea in parc cu cateii, se apropie sa vada despre ce este vorba... si nu-i vine sa-si creada ochilor! Puiul de rottweiler, un mascul nu mai mare de sase luni, are ambele picioare din spate schilodite cum greu poate fi descris! Luati la intrebari, sustin ca au ingrijit catelul cat de bine au putut, insa a avut lipsa de vitamine cand era mic, ei nu au avut bani sa-i cumpere, iar acum e prea tarziu si au nevoie de bani pentru a-l eutanasia, din mila bineinteles (!!!) Discutia continua, barbatii se pierd in explicatii si reiese ca "de cateva luni" tot incearca sa stranga bani pentru eutanasie. Dupa cum ii cunoastem noi pe "oameni", nu e exclus ca puiul de rottweiler sa fi fost schilodit de mic si folosit la cersit - vezi Doamne pentru a-l eutanasia. Iar acum, crescand, probabil ca era prea greu ca sa mai fie carat mereu in brate, si barbatii s-au gandit sa scape de el - intr-un mod profitabil, fireste.

">

Puiul de rottweiler se afla acum in grija Oanei si pur si simplu cerseste atentie, iubire, salvare.

Picioarele nu sunt paralizate total, le simte, muschii lucreaza, dar picioarele au o forma si o pozitie complet nefiresti. Pentru ca nu mai poate tine picioarele drepte, se taraie si-si face nevoile pe el. In afara de asta, e cumintel foc, timid, si foarte, foarte frumusel.

Suntem hotarati sa-i acordam o sansa, si poate va uita, in timp, de toata suferinta pe care a cunoscut-o, insa pentru aceasta avem si noi nevoie de ajutor.
Catelul va fi dus bineinteles la veterinar si, in urma diagnosticului, vom vedea care-i sunt sansele de vindecare... insa pana atunci mai e drum lung.

Urgenta maxima si imediata este gasirea unui loc adecvat pentru cazare temporara: catelul nu poate fi tinut afara in curte pentru ca se taraste si-si va face rani pe picioarele din spate, pe care si le tine sub el.

Daca v-ati confruntat cu asemenea cazuri si cunoasteti vreun specialist care ne poate ajuta, va rugam sa ne contactati pe adresa robi_mydog@yahoo.com .

Clik aici pentru mai multe poze.
Clik aici pentru un filmulet.

„Doneaza o conserva” - pentru ca ei au nevoie de tine (24 martie 2010)

Ne pregatim pentru a treia editie a binecunoscutei campanii "Doneaza o conserva".

Actiunea se desfasoara marti si miercuri, 30-31 martie, in Club Tephra - Centrul Istoric, Str. Domnita Anastasia nr. 14, langa Agentia CFR Brezoianu - intre orele 18 si 21 (Click AICI pentru harta).

Asa cum am promis, ne straduim sa organizam lunar cate o editie a campaniei "Doneaza o conserva". Scopul e deja cunoscut: strangerea de mancare pentru cateii si pisicile din grija Asociatiei Robi.

Cu toata bucuria ca a venit primavara, nu putem sa nu ne gandim la sutele de catei si pisici care o sa apara pe lume. Deja avem un numar mare de pui in grija, stradaniile noastre fiind indreptate spre darea lor in adoptie. Dar pana se intampla asta, ii ingrijim cum putem mai bine. Si cu un ajutor nepretuit din partea dumneavoastra.

Mancarea o puteti lua din hypermarketuri, unde o conserva pentru catei e aproximativ 5 lei la 1200 g. Nu conteaza tipul de conserva, cateii nu sunt mofturosi si cu siguranta va vor fi recunoscatori.

Rasfatatele pisicute nu sunt lasate deoparte nici de aceasta data, asa ca ne bucuram daca primim mancare si pentru ele.

Va vom astepta in clubul Tephra, cu informatii despre asociatie si actiunile pe care le derulam, dar si un album de imagini cu protejatii nostri, ca sa-i cunoasteti.

Puteti urmari acest eveniment si pe Facebook.

„Sageata albastra” este in mare impas!
(15 martie 2010)

Daca nu stiti cine e Sageata albastra, este cazul sa aflati. Este singurul mijloc de transport al Asociatiei Robi. Este masina draga sufletului nostru. Este cea care ne-a ajutat sa-i transportam pe protejatii nostri, adica sute de caini si pisici, si tot ea ne-a ajutat sa le ducem hrana cea de toate zilele.

E bine sa aflati de asemenea ca, inaintea acestei masini, Asociatia Robi s-a folosit de masina personala a celei care a infiintat aceasta asociatie, adica de o Dacia standard cum n-ati mai vazut. A transportat si cazat in ultima instanta atatea animalute, incat s-a deteriorat inainte de vreme si a ajuns la Remat. Sase luni de zile dupa ce am ramas fara Dacia standard, am carat animalutele in brate, sau cu mijloace de transport in comun. Sara Turetta, o italianca inimosa presedinta Save the dogs, auzind ca nu mai avem cum sa ne continuam activitatea, ne-a ajutat s-o cumparam pe Sageata albastra. Daca nu ar fi fost Sara, pret de cativa ani nu am fi reusit sa facem mai nimic din tot ceea ce am realizat pentru ei (ne referim desigur la capacitatea de a transpotra animalute, hrana si casutelele pentru ei).

Sageata albastra este tot cea care “burdusita” pana la refuz cu voluntari, hrana, apa, si animalute ne asigura transportul pana la, si pentru ei . Fara ea nu putem continua.

Pentru ca o iubim ne-a promis ca va rezista. Mecanicii spun insa ca viata ei se apropie de final.

Nu ne-am imaginat ca vom putea plange o masina dar iata c-o facem.

Ar trebui sa aibe si ea drepturi, asa cum au si oamenii. S-a “nascut”, ne-a fost de un imens folos in toate actiunile noastre si acum nu ne mai poate ajuta. Ar trebui sa se odihneasca. O merita din plin.

Ii va fi foarte greu pentru ca si ea ne-a indragit si cu siguranta nu-si va gasi linistea pana nu-si va vedea urmasa, adica acea masina capabila sa ajute macar atatea animalute cate a ajutat ea.

Click aici s-o vezi pe „Sageata albastra”.

Un suflet minunat ce a trecut, pana acum, neobservat! (15 martie 2010)

Timp de aproape un an, toata lumea a trecut nepasatoare pe langa aceasta pisicuta. La prima vedere, nu avea nimic iesit din comun... insa intamplarea a facut ca noi sa descoperim ce suflet minunat se ascunde sub aparentele comune.

Lucy a fost luata din curtea unei institutii cu gandul de a fi sterilizata si dusa inapoi in locul unde a trait de cand era pui. Am observat de la inceput ca este blanda si binecrescuta, dar nu ne-am fi imaginat ce va urma...

Dupa operatia de sterilizare, a fost dusa acasa la una dintre voluntarele noastre ca sa se recupereze peste noapte. Imediat ce a iesit din cusca, clatinadu-se putin pe picioare, s-a uitat uimita la locul calduros unde a a juns si s-a pus pe spate cu burtica in sus, asteptand sa fie mangaiata. Din prima clipa, s-a simtit atat de protejata si de bine in casa incat nu a simtit deloc nevoia sa fie alerta sau sa se ascunda - un comportament rar intalnit la pisicutele obisnuite sa-si poarte singure de grija pe strazi. In cele cateva zile de cand sta cu noi, Lucy ne-a aratat ca are incredere in noi si ca ne e recunoscatoare pentru culcusul cald si pentru grija pe care i-o purtam. Ii place enorm sa fie mangaiata si periata, si ne asigura de lucrul acesta... torcand la greu. Are un bun-simt demn de lauda, e cuminte, curata si deja face la litiera, nu face galagie ca sa nu deranjeze, nu-si ascute ghearele pe unde n-ar trebui si nici nu face pozne. Este extrem de lipicioasa si de abia daca o simti in apartament...doar torsul si blanita calda care se lipeste de mana ta te face sa o remarci.

Click aici sa o vezi pe alintata Lucy.

Lucy a dovedit ca mitul pisicilor care au crescut pe strada si care nu se pot obisnui in apartament este complet FALS. Ea chiar isi doreste o casuta unde sa fie iubita si alintata, sa stea la caldura si sa fie protejata. Din pacate noi, voluntarii Robi, nu ne permitem luxul de a avea un singur animalut in casa si de aceea nu ii putem oferi viata pe care o merita. Ar fi trist ca o asemenea pisicuta, atat de afectuoasa si cuminte, sa-si continuie viata precara pe strazi... De aceea va rugam pe dumneavoastra: ajutati-o si impliniti-i visul de a avea o casuta a ei. In mod sigur nu veti regreta! Lucy asteapta sa ii scrieti la robi_mydog@yahoo.com si sa o luati acasa. Are un anisor, este sterilizata, deparazitata si in curand va fi si vaccinata.