Povesti cu final fericit: Salutari si ganduri bune (1 ianuarie 2010)

Rocky este un catel, care speriat de artificiile de an nou, a ajuns intr-o zona in care protejam mai multe cateluse: Lia, Marta, Carina si Maya. Continuarea povestii lui a fost una de succes: Cristina (pe care o vedeti in fotografii) l-a adoptat pe Rocky, si acum sunt toti in Germania. Sunt niste oameni minunati carora le multumim pentru grija si dragostea pe care le ofera acestor catelusi minunati!

Am ratat prilejurile de Craciun si de Anul Nou pentru a-ti transmite gindurile noastre bune, e adevarat.
Cu toate acestea, ne-am gandit si la tine si la cei de acasa.

Pentru ca ne uitam aproape zilnic la cei de care ai grija, vrem sa iti trimitem cateva poze si cu noi, ca sa stii ca suntem norocosi si ca dorim din tot sufletul si altora sa aiba parte de o familie care sa-i iubeasca.

Iti dorim "La multi ani!" si cit mai multe dorinte implinite in 2010.

Ducu (Rocky pentru cei de acasa), Nero si Foxy.

Click aici pentru mai multe poze.

Batraneti linistite....pentru unii o realitate, pentru altii un vis (30 decembrie 2009)

Anul acesta a fost si cu bune si cu rele si, desi speram sa-l incheiem intr-o nota optimista, cererile de ajutor nu contenesc sa apara.

Este si cazul batranicii de mai jos, gasita saptamana trecuta zacand in zapada. Se pare ca a suferit un accident de masina, iar varsta (aproximativ 12 ani) nu a ajutat-o deloc sa treaca singura prin aceasta incercare.

Domnul care ne-a semnalat cazul a dat dovada de responsabilitate si simt civic, urmand sfaturile noastre si ducand imediat catelusa la vet.

Babuska a fost deja operata si tinuta post operator la un cabinet. Din pacate, timpul de cazare a expirat si babuta noastra cauta cu disperare un locsor in care sa-si poata reveni.
Promite sa nu faca multa galagie si nici macar sa stea prea mult. Salvatorul ei a gasit o solutie pentru ea, dar abia dupa ce va fi vindecata.

Astfel ca, daca aveti vreun coltisor disponibil in care sa puteti caza o batranica simpatica si luptatoare, va rugam sa ne scrieti pe adresa: robi_mydog@yahoo.com

Una calda, alta rece (29 decembrie 2009)

In timp ce savuram un mail cu vesti bune trimise de la un adoptator loial, a sunat telefonul...ca de obicei cu solicitari de ajutor.

Astfel am aflat ca la Gara de Nord, la casa de bilete, zace un caine ranit la o labuta din spate. Mai precis e carne vie, nu mai are blana pe labuta si daca vrei sa-l muti urla de dureri.
Fiind intr-o stare atat de grava si riscand sa fie dat afara de cei ce fac curat in gara, ne-am mobilizat si am mers sa il luam.

Micuta ciocolatie a fost dusa de urgenta la un cabinet unde i s-a curatat rana si bandajat. Peste noapte va fi tinuta sub obervatie de medicii ce s-au ocupat de ea, dar de maine dimineata suntem in cautare de cazare temporara. Lucru destul de dificil in aceasta perioada.

Speram ca radiografiile sa nu arate foarte rau, operatia sa fie usoara, iar Cola sa se recupereze repede pentru a putea merge la casuta ei, in siguranta.

Cel mai mare ajutor pe care puteti sa i-l acordati acestei mici cateluse este mediatizarea ei si, de ce nu, adoptarea dupa ce se va recupera complet. Va deveni o catelusa de talie maricica, curajoasa si rezistenta.

Trimite un mail la: robi_mydog@yahoo.com daca vrei sa o ajuti pe Cola.

Click aici pentru a vedea alte poze cu Cola.

Cand cineva asteapta in statie, opresti?
(26 decembrie 2009)

Drumul catre adapost este intotdeauna o aventura plina de surprize. Este practic imposibil sa te intorci cu mainile goale. Dar de data asta a fost mai mult decat o intamplare.

Lizuca, personajul principal al acestei povesti este o catelusa inteligenta, curajoasa si proaspata mamica a trei pui. Acum cateva saptamani, Lizuca a adus pe lume, intr-un sant, in apropierea unui statii de maxi taxi, trei pui superbi. I-a tinut atat de bine ascunsi incat nici noi nu i-am observat.

Astazi, dupa cateva zile in care a analizat situatia si a vazut ca toate persoanele care asteapta in statie sunt luate la un moment dat de o masina, Lizuca s-a hotarat sa incerce si ea figura. Si-a luat puiutii unu cate unu, i-a aliniat frumos in statie si s-a pus pe asteptat. Nu prea curati si fara bilet, masinile nu s-au inghesuit sa opreasca... Dar noi nu am rezistat. Pentru a evita stresul, am hotarat sa ii preluam la intoarcere, asa ca le-am pus ceva de mancare si am plecat.

Dar la intoarcere, ia-o pe Lizuca de unde nu-i! In statie erau doar puiutii. Ne-am uitat in toate partile, nimic. Am intrebat lumea din zona si cineva ne-a lamurit. Unde credeti ca era Lizuca? „Pana la magazin” dupa cum ne-a spus un domn, foarte senin, de parca vorbea de o persoana si nu un caine.

Lizuca si cei trei pui (doi baieti si o fata) sunt acum protejatii nostrii. In scurt timp, Lizuca va fi sterilizata, iar cei mici vor incepe vaccinarea.

Click aici pentru a vedea alte poze cu Lizuca si familia ei.

Uneori e nevoie de foarte putin...
(26 decembrie 2009)

La vremea Sarbatorilor va oferim o poveste incurajatoare, de care avem cu totii nevoie.

Este vorba despre Chitzi, o pisicuta metis de siamez, care zilele acestea implineste sapte luni si pe care o cunoastem de cand era mai mica decat palma… Pe Chitzi ne-au adus-o trei fetite pe la inceputul verii, intr-o sambata seara, la sfarsitul unei editii a campaniei noastre de adoptii din Parcul Obor. N-am inteles exact unde au gasit-o, dar aducandu-ne-o, in mod cert i-au salvat viata. Arata cum o vedeti: mica, murdara si cu o rana imensa la labuta.

Nu stim ce i s-a intamplat si cum de i-a fost smulsa bucata din labuta. Am dus-o de urgenta la veterinar pentru primele ingrjiri. Acesta ne-a explicat ca in situatia ei, din momentul respectiv, nu se putea face nici o interventie si ca nu ne ramane decat sa asteptam sa vedem cum evolueaza rana, avand grija sa i-o tinem curata si sa aplicam antibiotic. "Daca vor fi probleme, labuta va trebui probabil amputata..."

Pisicuta mai mica decat palma a fost luata in ingrijire de voluntara noastra Andreea. Inca din primele clipe, Chitzi si-a aratat clar dorinta de viata si hotararea de a nu se lasa invinsa, iar Andreea n-a trebuit decat s-o sprijine si sa-i fie alaturi...A fost putin mai greu doar la inceput, cand avea nevoie sa fie hranita cu biberonul la 3-4 ore, zi si noapte, dar a trecut rapid la mancare pasata, apoi la mancare solida (din proprie initiativa, descoperind-o singura, in castronul pisicii mari...). Cat despre rana… pastrata curata si tratata local cu antibiotic, s-a micsorat vazand cu ochii si in cateva saptamani s-a inchis complet. Chitzi a ramas cu doar trei degete la labuta stanga, dar asta nu pare s-o deranjeze si, niciodata, nici macar in primele zile, n-a constituit un handicap.

Saptamanile au trecut, Chitzi a crescut, labuta s-a vindecat si tocmai ne pregateam sa-i cautam adoptator...cand Andreea ne-a marturisit ca nu se mai poate desparti de Chitzi, dupa drumul strabatut impreuna si ca-si doreste foarte mult s-o adopte, oficial. Asa s-a si intamplat si, fara urma de indoiala, Chitzi si Andreea se vor bucura multa vreme una de cealalta.

Am intrebat-o pe Andreea ce a invatat din experienta ei cu aceasta pisicuta si ne-a raspuns prompt: "Uneori e nevoie de foarte putin pentru a salva un animal: un loc linistit, un pic de hrana si un pic de dragoste sincera. In rest, stie el ce are de facut. Iar rasplata este pe masura."

Click aici pentru a urmari evolutia pisicutei in cele sapte luni-dar ATENTIE, in unele imagini rana este vizibila si pot fi socante.