Au inceput viata in intuneric, dar acum intrezaresc luminita de la capatul tunelului
(11 august 2010)

Bugsy si Daisy sunt doar doi dintre milioanele de pisicute care se nasc in Romania, si care sunt condamnate la o viata scurta dar plina de durere si chin.

Cei doi au fost nascuti in subsolul unei cladiri, nu se stie alaturi de cati alti fratiori. Din cauza mizeriei si a lipsei de hrana, cei doi s-au imbolnavit repede...asa ca la nici o luna de zile, au fost nevoiti sa iasa din "siguranta" locului in care ii nascuse mama lor pentru a incerca sa supravietuiasca. Cei doi nu mai vedeau deloc. Ochii le erau lipiti si se chinuiau sa respire. Unul dintre ochi (cel al fetitei) arata de parca statea sa ii cada din orbita, era infectat si extrem de umflat. Din pacate, acesta a fost si irecuperabil.

"Norocul" lor a fost ca doar asa au putut fi prinsi. Cei doi, chiar daca erau cat palma, erau extrem de speriati si salbatici. Au trecut zile bune pana cei doi s-au dat pe brazda si au devenit pisoii care sunt azi. Daisy a fost operata la cateva zile dupa ca a fost gasita. Sansele ei de supravietuire erau foarte mici, dar se pare ca norocul nu o parasise de tot...si acum este o pisicuta superba si perfect normala, cu mica precizare ca pare sa tina mereu un ochisor inchis.

Bugsy a avut mari probleme cu ochii. A urmat un tratament de 2 luni ce consta in picaturi, antibiotice si unguente...dar acum este un motan zdravan de 3 luni, portocaliu, jucaus si extrem de torcator.

Mai jos aveti un filmulet cu cei doi, din prima saptamana de recuperare.



Bugsy si Daisy sunt foarte draguti din toate punctele de vedere: sunt curati, nu fac galagie si nici (prea) multe prostii, iubesc cateii si se inteleg bine cu oricine. Tare mult ne-am dori sa fie adoptati impreuna. Se joaca pana isi consuma energia impreuna, dorm impreuna si sunt practic nedespartiti. Sigur ca o sa le duca dorul companionilor lor catei...dar macar se vor avea unul pe celalalt, cum s-au avut din ziua cand au fost nascuti.

Puteti vedea evolutia lor aici, dar si poze haoiase si amuzante cu cei doi.

Daca doriti sa ii adoptati, asteptam mailul vostru pe: robi_mydog@yahoo.com

Bine hranit, dar…batut sistematic (11 august 2010)

Micutul Pechinez a avut nesansa de a fi animalul de companie al unui om cu un temperament coleric, dus la extrem. In functie de starea stapanului, acesta primea fie bucate alese, in opinia acestuia, fie suturi pe unde se nimerea atunci cand stapanul nu avea pe cine sa-si descarce furia. Batut sistematic si aruncat in strada in repetate randuri, micutul cauta cu disperare casa in care traise de cand era un pui. Nu cunoscuse o alffel de viata si credea ca asa trebuie sa se intample. O friptura in sange ( buna, nimic de zis), un tipat...doua...trei, o codita de caine speriat si apoi suturile de rigoare.

Cateodata suturile erau insuportabile asa ca micutul pechinez se razbuna si el cum putea, adica musca din stapanul bataus.

De scos afara la plimbarea adorata de catelusi nici nu s-a pus problema.

Sa nu ne intrebati de ce nu am luat atitudine impotriva stapanului. Daca l-ati cunoaste, ati intelege desigur.

Acum micutul Pechinez este abandonat definitiv, si asta poate fi sansa vietii lui. Este primul ABANDON de care ne bucuram. Micutul este deja la limita puterilor. De cateva zile cauta cu disperare sa ajunga ACASA, adica in infernala casa si, dealtfel, singura pe care o stie. Dar finalul este in fiecare zi acelasi.

E aruncat pe casa scarii in suturi.

Sperand ca povestea micutului nu v-a lasat indiferenti, asteptam cat mai curand o reactie folositoare pentru el.

Poate cineva indrazneste sa-l invete pe micut ce inseamna dragostea adevarata. Cand este luat in brate si alintat, este in extaz. Nu-si doreste altceva in afara iubirii adevarate. E tanar, frumos si extrem de tandru.

Ne puteti scrie ca de obicei pe e-mail: robi_mydog@yahoo.com, daca aveti o solutie pentru micut.

Va multumim.

Un alt caine lovit de masina (9 august 2010)

Nu este o noutate pentru dumneavoastra faptul ca primim zilnic solicitari de ajutor pentru animale aflate in pericol de moarte. Asa s-a intamplat si in acest caz. Din nefericire, in majoritatea cazurilor nu avem capacitatea de a interveni in timp util si de cele mai multe ori chiar deloc. In acestasta situatie solutia salvatoare a aparut asa ca l-am contactat pe domnul care ne sesizase cazul acestui caine (lovit in miez de noapte de un sofer imprudent, cainele nu s-a mai putut ridica si a urlat nonstop din cauza durerilor pricinuite).

Nu mica ne-a fost surpriza (mai mult decat placuta dealtfel ), sa aflam ca dl. Deju, nu a ramas indiferet fata de suferinta cainelui si a facut ceea ce ar trebui sa faca orice om cu suflet minunat: a rezolvat singur situatia. L-a luat pe bietul caine si l-a dus la un cabinet veterinar. Pentru ca am fost impresionati de gestul d-lui Deju, am hotarat sa contribuim macar la cheltuielile necesare interventiei chirurgicale chiar daca in aceasta perioada nu ne putem permite astfel de cheltuieli. Contributia noastra a fost mica (150 lei), comparativ cu cheltuielile suportate de dl. Deju.

Va felicitam d-le Deju pentru actiunea dumneavoastra. Daca veti avea nevoie de sprijinul nostru il veti avea neconditionat.

Asociatia Robi.

Unii pleaca, altii vin (4 august 2010)

V-o amintiti pe Schweppes? Cei care ne urmaresc activitatea stiu cu siguranta cine este micuta norocoasa. Lasata de izbeliste cu multi alti frati si surori, micuta a ajuns in grija noastra. Azi, pentru ea, a fost ZIUA CEA MARE. A fost adoptata de doamna minunata pe care o vedeti in imaginea de mai sus. Le uram amandurora viata lunga si plina de bucurii.

Desi adoptia catelusei Schweppes nu era inca finalizata, locul ei era deja ocupat. Cum a fost posibil? Simplu ca “buna ziua”. La tot pasul vezi animale abandonate. Desigur, ele sunt vizibile doar pentru unii dintre oameni. Altii le observa doar daca au parte de disconfort din partea lor iar, pentru majoritatea oamenilor, aceastea sunt “INVIZIBILE”.

Pentru noi sunt vizibile, chiar prea vizibile putem afirma, cu nevoile, suferintele si mai ales sperantele lor. De multe ori, chiar daca pare incredibil, comunicam, avem un dialog cu ele, animalele nimanui, inteles doar de noi si ele. Unele ne pandesc, ne asteapta parca stiind ca noi vom avea grija sa ajunga unde trebuie, adica la dumneavoastra, stapanii lor de drept, care prinsi in valtoarea vietii uitati de multe ori ca ei va asteapta sa-i luati acasa.

In cea de-a doua fotografie le vedeti pe Lisa(asa am numit-o pe catelusa de dimensiunile unei pisicute), pe care Sonia si Irinuca, voluntare Robi, cu rabdare, au reusit s-o captureze, ajutand-o sa capete incredere deplina in noi. Au facut o treaba excelenta. Lisa n-a mai avut niciun comentariu. A inteles ca e in siguranta la Robi.

Acum il asteptam pe stapanul Lisei, mai precis pe cel REAL, nicidecum pe cel care a abandonat-o precum un gunoi.

Cine este Lisa? O catelusa de talie mica cu un potential de afectiune invers proportional cu dimensiunile ei.

E TRIST DACA O RATEZI...e unicat.

Lisa te asteapta!

Click aici pentru fotografii cu proaspata adoptatoare, dar si cu proaspata catelusa.

Trei labute rupte = Sharon (27 iulie 2010)

Dupa cum bine stiti, primim multe solicitari de ajutor pentru animale aflate in pericol de moarte. Asa a fost si in cazul lui Sharon-ica. Cineva ne-a sunat si ne-a spus ca in incinta intreprinderii lor a fost accidentat grav unul dintre cainii ce-si fac veacul pe acolo. Ne-au spus ca i-au facut radiografii la Ilioara ca tot acolo i-au fost acordate primele ingrijiri medicale pentru care au platit deja 700 ron, dar ca suma ce ar trebui platita pentru interventiile chirurgicale de refacere ale celor trei labute rupte, adica 2600 ron, este imposibil de suportat pentru ei. Le-am recomandat cabinetul cu care lucram, adica City Vet, in ideea ca aici preturile vor fi rezonabile si-n plus vom contribui si noi, Robi, la nota de plata.

Sharon a ajuns la City Vet unde a avut parte de ingrijiri medicale de exceptie si desigur de dragostea angajatilor.

Din pacate, cei care l-au adus aici l-au abandonat asa ca Sharon se afla inca la cabinet de mai bine de trei luni. Nu mai poate ramane aici asa ca tot ce putem spera mai bun pentru el este o adoptie fulger.

Daca va imaginati cumva ca cei care l-au adus aici au dat vreun leu pentru interventiile medicale si pentru spitalizarea ce bate orice record, va inselati. Nici macar un apel catre noi nu au dat ca sa ne atentioneze ca au adus cainele pentru care noi ne-am oferit sa contribuim. Asa ca cei de la cabinet au inteles ca cei care l-au adus se vor ocupa de el in continuare. Contactati de noi, au negat ca au abandonat cainele, dar asta a fost doar verbal.

Nu este primul caz in care oamenii cheltuiesc fara rezultat sute de lei la orice alt cabinet, dupa care ne suna pe noi si au pretentia sa ii trimitem la un cabinet care sa le ia 0 lei si sa le salveze animalul. Ne-am dori sa fie posibil asa ceva, dar e jenant sa aibe astfel de pretentii. Oricat de altruisti ar fi colaboratorii nostri, cu 0 lei perceputi pentru tratamente ar da faliment imediat.

Cat despre noi, va reamintim ca principalul nostru scop este acela de a steriliza cat mai multe animale, astfel incat sa nu le mai vedem abandonate pe strazi. In aceasta directie ne orientam prioritar toate eforturile.

Click aici pentru mai multe fotografii cu frumosul si ghinionistul Sharon.

Asteptam cererea fulger pe e-mail: robi_mydog@yahoo.com