Fara "Sageata" nu putem continua
Donand sau sponsorizand ne puteti ajuta sa achizitionam un mijloc de transport nou, vital in munca noastra.
height="90" />
Vrei un catelus
sau o pisicuta?
sau o pisicuta?
Te asteptam in fiecare sambata in parcul Obor de unde poti pleca acasa cu unul dintre protejatii nostri.
Urmareste-ne si pe
Cui ii pasa de mine?
Nu-i asa ca vrei
sa ma iei acasa?
sa ma iei acasa?
Fa un cadou special
si ajuta animalele!
si ajuta animalele!
PIERDUT sau GASIT
De ce este BINE sa iti cresti copilul alaturi de un animal de companie
site dedicat protectiei si drepturilor animalelor: caini, pisici, animale domestice sau salbatice.
Contine de asemenea informatii referitoare la vegetarianism, probleme de etica, ecologie si eradicarea saraciei.
BUCURIE si LACRIMI (19 decembrie 2009)
Catelusii Robi s-au bucurat azi de momente speciale. Pya, catelusa de talie foarte mica a avut parte de o adoptie fulger, iar ceilalti catei au primit un pranz mai mult decat gustos, pe care Adina a inceput sa-l pregateasca inca de ieri (pilaf cu multa carnita si legume). In plus au primit si cativa saci cu hrana uscata foarte foarte buna donati de alti iubitori de animale, contactati de Adina (doamna care-si sterge lacrimile – de inteles avand in vedere ca este la prima vizita intr-un adapost) si sotul ei.
Vom reveni cu detalii despre familia pe care o vedeti in cele doua fotografii de mai sus si alti oameni minunati care au raspuns apelului lor de ajutor pt. cateii si pisicutele Robi.
Pana atunci le multumim tuturor celor care ne ajuta sa mergem mai departe.
Click aici pentru alte poze!
Se pare ca Adina s-a dezghetat mai repede decat ne-am asteptat si ne-a trimis deja primele impresii:
"Dupa cum v-am promis va scriu o parere sincera despre Asociatia Robi.
Totul a inceput pe 28 august 2009 cand am aflat de asociatie....ma duceam la piata Obor si am vazut cateva animalute misunand pe acolo. Intrand,nu ne-am putut abtine sa nu luam si noi un sufletel neajutorat...Annya. Toate bune si frumoase pana cand am inceput sa vizitez site-ul aproape zilnic si chiar sa ma preocupe aceasta problema, cea a animalutelor fara adapost.
La inceputul lunii decembrie a aparut un concurs "Mosul animalutelor fara stapan"....am participat si eu cu catelusa mea,dar nefiind de rasa si neavand o poza haioasa nu aveam sanse sa castig.....asa ca m-am hotarat sa fac eu pe Mos Craciun (bineinteles cat am putut), am vb cu colegii de la servici, am trimis cateva mail-uri ....poate poate ma sprijina si pe mine cineva..... Au fost colegi care au donat banuti si asa m-am gandit ca le-ar prinde bine niste mancarica calda (avand in vedere ca afara sunt sub 0 grade. Am luat legatura cu fetele de la asociatie si au fost incantate de ideea mea....ramasese sa ne intalnim Sambata pe 19 dec.
Cu 3 zile inainte ma suna un domn Alexandru sa imi spuna ca si-ar dori si el sa doneze ceva pt animalute.......Doamneeee nici nu imi mai simteam picioarele...nu ma asteptam sa ma sune vreun strain...Cam toata lumea m-a descurajat....toti imi ziceau ca m-a sunat sa isi bata joc de mine....dar eu nu mi-am pierdut speranta si joi m-a sunat sa doneze 60 kg de hrana uscata, el impreuna cu o prietena Ana. Gata eram in culmea fericirii.....mai aveam o zi si imi indeplineam dorinta.
19.12.2009(adica azi)... ma trezesc la prima ora sa termin mancarica....am vorbit cu Mari si cu Oana si urma sa ne intalnim la 12.00.Prima locatie a fost cea din Bucuresti,sunt vreo 20 de catei,majoritatea puiuti...care mai de care mai iubitor....mai dornic de o mica mangaiere....Acolo m-a atras cel mai mult o catelusa mica....Pya....am facut ce am facut si am adoptat-o si pe ea :).
In fine...inarmate cu lopeti, mancare si apa am pornit spre locatia din afara Bucurestiului.....Va jur am ramas marcata pe viata.....cum au vazut masina au inceput sa latre si sa se urce pe garduri...cand am inceput sa le dam de mancare i-am cunoscut pe fiecare in parte.....unul nu avea un picior,unul un ochi,unul era prea batran....incet incet fetele imi explicau povestea fiecaruia.....si vedeam tristetea in ochii lor cand imi ziceau "pe acesta nu il va lua nimeni..." Cred ca scazuse de -10 gr C,iar eu dupa aproximativ o ora nu am mai rezistat (chiar ma simt prost) si m-am bagat in masina.......ma uitam la Mari si la Oana ca nu aveau nici o problema...zici ca erau din fier...ca nu simteau nimic...Cand am intrebat-o pe Oana cum rezista mi-a raspuns cu un zambet minunat "m-am obisnuit....si cand sunt printre catei chiar nu mai simt nimic".......Si acum cand ma gandesc la aceste cuvinte ma intreb de ce asemenea persoane le numeri pe degete??? De ce exista oameni care vad un catel ranit,bolnav,trist pe strada dau cu piciorul in el si merg mai departe??? De fapt sincer aceste persoane nu se pot numi "oameni"...
Am luat parte la cateva discutii ale fetelor despre telefoanele primite....nu stim decat sa sunam sa zicem "Am gasit un catel ce fac cu el? il las in frig sa moara....este un caine bolnav...dar nu pot sa il gazduiesc si nici sa il tratez"...Credeti oare ca aceasta mana de oameni de la asociatie au mostenit vreo avere??? nu.....hranesc animalutele,le castreaza,le trateaza pe cele bolnave din donatii...nu stiu cum sa se mai imparta.....Dar nu le-am auzit refuzand pe nimeni...traiesc cu speranta ca va veni o zi cand nu vom mai fi asa de indiferenti cu ei, ca exista si un Doamne-Doamne al lor si ca va rasari soarele si in viata lor.....haideti sa fim oameni cu un pic de suflet si sa ne gandim ca si ei,ca si noi au nevoie de hrana si de un adapost....si sa iei un astfel de animalut nu te costa sute de euro ca cei de rasa si din propria experienta acel catel va fi recunoscator pe viata si au atata dragoste de oferit......
Multumesc fetelor ca mi-ati dat ocazia sa va cunosc si ca mi-ati permis sa cunosc aceste minunate suflete...va admir pentru tot ceea ce faceti.
Multumesc lui Alexandru,Anei si tuturor colegilor care au contribuit la micul cadou pentru animalutele fara adapost.
Click aici pt. fotografii.
PIERDUTA!!!
S-a pierdut in ziua de 15.12.2009 in zona b-dul Ferdinand. Este femela, 4-5 ani, are zgarda rosie la gat, raspunde la numele de Yule.
Este foarte blanda si sociabila.
Se afla sub tratament.
Daca o vedeti sau aflati ceva despre ea, va rugam sa ne contactati de urgenta la numarul 0740 035 400 sau trimiteti un mail pe adresa robi_mydog@yahoo.com
Click AICI pentru mai multe poze.
2% + DONATII =
Finalizarea casutei pisicutelor de pe terasa 1Mai
Reparatii la casuta pisicutelor din Chitila
Finalizarea padocurilor destinate veteranilor Robi
Construirea a inca trei padocuri pentru cainii din Cernica
(13 decembrie 2009)
Chiar daca nu este ceea ce am visat pentru ele, casuta este confortabila si calduroasa. Am inceput transferul pisicutelor din garajul in care au stat in perioada lucrarilor. Am reusit sa le transferam doar pe cele mai docile. Restul vor trebui prinse cu ajutorul capcanei pentru a putea fi mutate.
Altfel, pisicutele se simt bine, sunt grase si frumoase si le multumesc celor ce au directionat 2% in prima parte a anului 2009. Cu 2% am reusit sa finalizam casuta pentru ele, sa reparam si sa construim tarcurile si adaposturile pentru veteranii Robi, sa continuam programul de sterilizari gratuite etc.
Daca va intrebati ce face Andreea la inaltime, aflati ca repara casuta pisicutelor din Chitila, si nu este deloc usor. De voie de nevoie, am invatat sa punem si tabla, sa reparam si chiar sa construim.
Iata si amenajarile facute pentru veteranii Robi.
Click aici pentru a vedea cum s-au desfasurat lucrarile, etapa cu etapa, si finalul acestora. Mai avem de reparat casutele cateilor si de pus mocheta in casuta pisicutelor.
Cateva dintre visele noastre s-au implinit datorita dumneavoastra, adica celor care au au avut incredere in noi, celor care au fost convinsi ca donand, sponsorizand sau directionand 2% catre asociatia noastra, fondurile vor fi folosite pentru animalute.
Iata si cele trei tarcuri construite in camp, pe care le-ati mai vazut daca ne urmariti activitatea.
Din nefericire, aceasta locatie este una provizorie asa ca oricat ne-am dori sa creem pentru cainii din Cernica, conditii similare cu cele ale veteranilor Robi, nu este inca posibil.
Acesta este un alt vis al nostru, pe care speram sa-l realizam cu ajutorul dumneavoastra.
Multumim din suflet celor care ne ajuta sa le oferim acestor animalute un trai aproape normal.
Pisicutele si catelusii Robi au fost foarte cuminti anul acesta, asa ca Mos Craciun i-a rasplatit cu frumoase cadouri si desigur ceva foarte gustos si apreciat de ei. (11 decembrie 2009)
Cu ceva timp in urma am primit o cerere de adoptie din partea unei doamne din Germania, pentru una dintre catelusele noastre.
D-na Olivia O. si-a dorit-o foarte mult pe Felicia. A ramas neclintita in fata prea multelor intrebari puse de noi, asa ca adoptia a avut loc. Vestile primite despre ea sunt de-a dreptul fascinante si ne intaresc convingerea ca si catelusii au o soarta.
Soarta Feliciei nu a fost cea harazita de iresponsabilul om care a abandonat-o ci a fost una de vis. Noi am fost doar intermediarii.
D-na Olivia O. nu s-a multumit cu atat. Vazand drama animalelor din Romania, si-a propus sa le ajute atat cat ii sta in puteri. Pentru inceput, micutii nostri au primit daruri calduroase, gustoase si utile: lese, zgardute, jucarii, care vor ajunge desigur la catelusii si pisicutele Robi.
Daca ati auzit expresia "DAR DIN DAR SE FACE RAI", veti intelege cu siguranta gestul nostru.
Cadourile vor fi oferite de noi acelor animalute Robi care au fost adoptate si despre care primim vesti periodic din propria initiativa a adoptatorilor sau altfel spus a noilor stapani (expresia nu ne place dar este pe intelesul tuturor). Speram ca vom putea oferi astfel de daruri periodic asa ca ATENTIE!!!
--Trimite-ti cat mai des vesti despre micutii adoptati si veti primi un dar frumos de la noi.--
Se intampla de multe ori sa fim crispati atunci cand suna telefonul. De cele mai multe ori ni se solicita ajutorul in diverse situatii. De multe ori suntem in situatia sa nu putem oferi mai mult decat sfaturi. Unii sunt capabili sa inteleaga, altii nu.
Dar cateodata se mai intampla si cate o minune. Foarte rar, cineva ne ofera ajutor fara sa ne ceara nimic in schimb. Din nefericire pana acum nu am avut posibilitatea sa postam astfel de evenimente in timp util.
Speram ca de acum aceste probleme de comunicare nu vor mai exista. Unul dintre telefoanele primite avea sa sune altfel: "V-am sunat pentru ca vrem sa donam hrana catelusilor si pisicutelor Robi." Asa a sunat apelul d-lui Dragos R. si noua nu ne venea sa credem. N-a fost un vis, a fost realitate.
Va multumim d-le Dragos R. pentru ajutorul mai mult decat binevenit.
Totodata dorim sa multumim si unei familii al carei nume, din nefericire, nu l-am retinut (mobilul in care era salvat numele dumnealor a fost furat de catre cei carora le-am sterilizat o catelusa la un moment dat) si care au adus de asemenea cu mult timp in urma hrana pentru animalutele noastre.
Chiar daca nu i-am mentionat la vremea respectiva, nu-i putem uita si le multumim din suflet pentru ajutor.
Click aici pentru a vedea ce ne-a adus Mosul!
Unii pleaca, altii vin (09 decembrie 2009)
Zeco,
Billy,
cei doi pufosi de abanos, adica Lisa si Bart,
si Ay, sunt doar ultimii cinci dintre protejatii nostrii care vor avea parte de sarbatori fericite. Au fost adoptati de oameni responsabili, care ne-au garantat ca vor avea grija de ei si ne vor tine la curent cu vesti despre micuti.
Si fiindca s-au eliberat cinci locuri, iata-i si pe cei care i-au inlocuit.
Ben, care se numeste acum Bart, cainele abandonat in camp,
Yule, catelusa abandonata in cimitir,
April, gasita pe camp,
Zeno, fratele catelusei April,
Sory, o pisicuta superba, abandonata si ea,
Foxy, un bibelou de catelusa
si un erete, sunt doar cativa dintre cei au ajuns in grija noastra. Speram ca si acestia sa stea cat mai putin la noi.
Click aici pentru mai multe fotografii.
Despre noi
Activitatea noastra a inceput cu mult timp inaintea infiintarii Asociatiei. Nenumaratele animale intalnite in drumurile noastre, abandonate, ce se inmulteau intr-un ritm rapid ne-au determinat sa .. mai mult »