Pe Țopăilă l-a chemat multă vreme Necăjilă. A fost tare necăjit. Din neglijența oamenilor, a căzut de sus, de la fereastra unui bloc și a avut două lăbuțe fracturate grav. Poate vă mai amintiți cazul lui.
Noi am pus anunțuri că l-am găsit, însă stăpânii nu l-au mai vrut înapoi.
A fost îngrijit cu mult drag de fetele de la City Vet, apoi de voluntarii noștri. Nu i-a fost ușor, era traumatizat și nesociabil, de parcă înainte de noi n-a fost iubit și alintat de nimeni. Încet-încet a învățat să aibă încredere în oameni și să se bucure de afecțiune, dar a rămas un motan sfios, din cauza aceasta cu șanse foarte mici de adopție.
Spotty a fost crescut cu biberonul de voluntarii noștri.
Când era destul de măricel, a fost dat în adopție împreună cu fratele lui, însă după câteva luni adoptatoarea s-a mutat și i-a lăsat pur și simplu în stradă.
Am reușit să-l recuperăm doar pe el. A durat și la el ceva vreme până a revenit la personalitatea lui dinainte, de motan vorbăreț și afectuos. Însă acum era deja motan adult și, nefiind nici de rasă, și șansele lui de a fi din nou adoptat erau aproape zero.

Dar iată că cei doi și-au găsit Zâna Bună. Când nici nu mai speram, Ancuța ne-a scris oferindu-se să-l adopte pe Țopăilă. Am discutat mult despre personalitatea lui și despre faptul că e un motan cu nevoi mai speciale, care s-ar adapta greu unui mediu nou dacă ar fi singur. Cum rar ni se întâmplă, Ancuța a înțeles, s-a gândit bine și, în cele din urmă, s-a hotărât să mai adopte un pisic, oricare, cu care Țopăilă se înțelegea bine. Ne-a vizitat, iar Spotty vorbărețul a făcut ce-a făcut și a cucerit-o.

S-au împlinit două săptămâni de când au fost adoptați. Am așteptat să vedem dacă și cum se adaptează. Ancuța ne-a trimis vești zilnic despre progresele lor. Acum suntem convinși că sunt pe mâini cât se poate de bune, iubiți și alintați, poate chiar un pic prea răsfățați…
Îi mulțumim Ancuței pentru curajul de a-și asuma responsabilitatea unei adoptii duble, îi urăm să apuce cât mai multe ore de somn (așa, în echipă, băieții sunt foarte matinali : ) și o invităm să ne mai povestească, din când în când, cum e să ai doi copii blănoși : )