Cu siguranta exista milioane de Motanila, adica pisoi fara stapan care-si duc mizera existenta doar ei stiu cum.

Pe Motanila l-am vazut intamplator trecand prin fata portii si m-a impresionat felul in care arata atunci. Era piele si os asa cum n-am vazut demult. Am crezut ca e bolnav, l-am strigat dar nu m-a luat in seama. Apoi am fost atenta si cum l-am vazut din nou, i-am oferit mancare (pe care o aveam pregatita deja). Si ce credeti, Motanila a simtit ca aici e de bine, s-a intors, a mancat foarte putin si a plecat grabit.

Apoi scena s-a tot repetat, Motanila a capatat incredere, a inteles ca are aici locul de masa asigurat, intre timp s-a ingrasat adica acum arata a motan normal si doarme pe iarba foarte relaxat. Stie ca este in siguranta ca nimeni nu-i va face niciun rau, ca vecinii nostri sunt oameni grozavi cu respect fata de animale si ca au inceput si ei sa-l cunoasca si sa-l prezinte copiilor lor. El Motanila le raspunde cu incredere si parca le multumeste ca a capatat un loc intr-o societate care nu-l mai alunga, il tolereaza si chiar il accepta chiar asa cum e un motanila vagabond.

Cu toate acestea viata pe strazi este periculoasa si speram ca cineva il va indragi suficient cat sa il ia acasa. Asteptam mailuri pentru el la asociatia.robi@gmail.com