28 iunie 1985 – 26 februarie 2012. Voluntar din 2010.

Ai fost voluntara si prietena noastra, o fiinta incredibil de buna, cu un suflet mare, mereu cu o vorba buna si o mana de ajutor. O sa ne fie tare dor de tine, Lucia. Stim ca esti intr-un loc mai bun si ne veghezi de acolo. Odihneste-te in pace, draga noastra, Lucia Andreea Simionoiu

Ramas-bun, Lucia Andreea Simionoiu!

Cum s-a intamplat totul, atat de subit, in doar doua saptamani: calvarul ultimelor doua saptamani, calvarul unei familii care a iubit-o si a incercat sa faca totul pentru ea. Numai Dumnezeu stie prin ce-ati trecut, dragii nostri.

Primul ei email catre noi, iulie 2010:

Buna seara,
Ma numesc Lucia Andreea, am 25 de ani si mi-as dori foarte mult sa devin voluntar in cadrul asociatiei dumneavoastra. Deocamdata nu lucrez, tocmai am terminat un program de masterat si iubesc enorm de mult animalele, de cand ma stiu. Pana acum cativa ani, vacantele de vara le petreceam la bunica mea la tara, unde aveam si inca avem mult mai multe animalute decat se pot creste intr-un apartament la bloc, si de care incercam sa avem cat mai multa grija. Aici, in Bucuresti, am 3 pisici, doua dintre ele fiind „adoptate” de pe strada, iar a treia fiind fiica lor. Daca as locui intr-o casa, undeva unde sa am si o curte cu siguranta as avea mult mai multe animalute. Nu am mai facut munca de voluntariat pana acum, insa mi-as dori foarte mult, mai ales intr-un domeniu care imi atinge sufletul intr-un mod atat de profund. Fac asta pentru a imi ocupa timpul intr-un mod care imi aduca satisfactia pe care o simt cand ajut animalele, chiar daca as vrea sa fac mult mai mult si ‘modalitatile” pe care le gasesc unii sa rezolve suprapopularea acestora in orase mi se par si sunt cu siguranta inumane si de neconceput.

In speranta ca veti lua in considerare aplicatia mea, astept un raspuns cat mai repede!

O seara placuta!