Acum cinci ani Vupitzu, era in pericol de a fi luat de hingheri. Mona voluntara noastra de atunci, ne-a rugat sa-l primim in adapost si l-am primit.

Pana acum n-a avut posibilitatea sa-l ia acasa dar norocul i-a suras catelului si Mona a venit azi si l-a luata acasa, unde il asteapta o curte mare in care va putea zburda in voie.

Vulpitzu a fost mult timp temator si nu ne-a lasat sa-l atingem dar in ultima vreme parea impacat cu viata din adapost si recunoscator pentru sansa la viata pe care i-am dat-o, asa ca a decis sa ne lase sa-l atingem, sa-l luam in brate si sa-l alintam.
Azi a fost un pic speriat pentru ca nu stia ce-l asteapta, de ce l-am luat din tarcul lui in care era fericit atat cat poate fi un caine care astepta de cinci ani o viata mai buna.

Asadar putem afirma ca si ei ca si oamenii au o soarta si iata ca a lui a fost una buna.
Drum bun Vulpitzu si nu uita sa ne scrii pentru ca o sa ne fie tare dor de tine.

Vulpitzu a ajuns acasa. Prima reactie a fost sa se ascunda, apoi a inceput sa prinda curaj si a inceput sa inspecteze curtea imensa, comparativ cu tarcul in care a stat cinci ani.

Se va obisnui repede cu noua locatie si tot efortul depus de noi in aceasta perioada, de a-l intretine a meritat.

Vulpitzu va avea parte de o viata minunata.