Gita este una dintre pisicutele salbatice capture cu mult timp in urma de pe terasa unui bloc din Piata 1 Mai. Din momentul capturarii a stat la noi cativa ani timp in care pisicuta a inceput sa accepte apropierea oamenilor. Ne pierdusem speranta ca ar putea fi adoptata definitiv ( fusese adoptata la un moment dat si imediat returnata) dar iata ca minunea s-a intamplat. Pentru aceasta minune ii aducem multumiri speciale Cristinei adoptatoarea pisicutei, care a avut rabdarea si perseverenta sa o determine pe Stisi sa fie o pisicuta educata si mult mai increzatoare in relatia cu oamenii. Dar iata ce ne scrie Cristina:

„Stisi a evoluat enorm, de la pisicuta care statea cam tot timpul ascunsa sub pat, care facea pipi pe pat si de abia se lasa alintata, ea e acum o dulceata neagra si tare tare dragastoasa. 
Daca la inceput dura cam 30 de minute sa iasa de sub pat dupa ce ajungeam acasa, acum de cand deshidem usa, ea este prezenta in cadru si incepe sa miorlaie cand ne vede.
Cand suntem acasa nu mai sta deloc sub pat, banuiesc ca nici cand nu suntem, pare ca s-a acomodat complet. Noaptea vine cu noi in pat si dimineata incepe sa se pisiceasca doar cand vede ca ne-am trezit, deci este foarte manierata :). 

Pasiunea ei este sa urmareaza pasarele pe geamurile de la balcon si serile in general sta pe carcasa calculatorului ca acolo e mai cald.
Inca se mai obisnuieste cu tinutul in brate, dar pe zi ce trece, lungim intervalul in care o tinem in brate. De asemenea, se simte ca ea a avut parte de traume la viata ei, pentru ca zgomotele nefamiliare si miscarile bruste o sperie in mod anormal (deocamdata). Dar sunt sigura ca si peste aceste hopuri va trece si incet incet se va transforma complet.

Suntem asa de mandri de ea si mai vorbim uneori si ne miram cum de au fost unii oameni care au adoptat-o si totusi nu au avut rabdare cu ea, pentru ca e clar acum, demonstrat, ea are un mare potential si e in stare sa isi revarse dragostea asupra oricui.

Celalalta pisica a mea pe care initial am vrut s-o dau spre adoptie e bine acum, a facut o calici-viroza felina pentru ca se pare ca nu fusese vaccinata inainte de sterilizare. Aproape a murit, tratamentele ei au costat enorm dar ma bucur atat de mult de ea acum ca nu regret nimic.
Am incercat la un moment dat s-o imprietenim cu Stisi dar a fost un rateu total 😀 si nu stiu cand o sa mai avem ocazia sa incercam asta.”

Nu exageram cu nimic considerand adoptia pisicutei Stisi o POVESTE CU FINAL FERICIT, O POVESTE DE SUCCES,tinand cont de faptul ca vorbim despre o pisicuta initial salbatica.
Iti multumim din suflet pentru vesti draga noastra prietena Cristina si va pupam cu drag.