Nu-i asa ca-s mandru foc?
Mona este mamica mea virtuala, care de cand m-a vizitat prima data, vine mereu la adapost aduce bunatati si ii ajuta pe salvatorii nostri la treburile gospodaresti.

Eu o iubesc tare mult si de abia astept s-o vad dar pentru ca nu mi-am invins inca teama de oameni cand intra in tarcul in care sunt doar eu si sora mea Olga, ma ascund in cotet si orice mi-ar oferi ca ispita, nu ma pacaleste.

Si uite asa, are parte de toate bunatatile aduse, sora mea, care dupa cum vedeti are o figura de miloaga (spre deosebire de mine care am o atidune nobila – atidudine care nu-mi prea foloseste la nimic fie vorba intre noi). Si ca sa termin cu seria adevarurilor, trebuie sa va spun ca Olga este un mic dracusor, impulsiva din fire, sireata cat cuprinde si degraba rozatoare de tot ce e din lemn in jurul ei.
Dar eu o iubesc si pe Olga, o admir si cateodata visez ca sunt ca ea.

Dar sa revenim la mamica mea virtuala pe care o astept mereu. Vreau sa-i spun ca o iubesc atat de mult ca n-am indraznit sa-i spun Craciun Fericit pentru ca imi era teama ca-si lasa familia si vine sa ma vada si n-ar fi fost corect din partea mea sa-i fac asta. Ii spun acum ca-i doresc numai bine, o imbratisez cu drag si astept s-o revad anul urmator.
Ani multi si buni iti doresc mamica draga, tie si alor tai.