Mic, negru, sperios si ghinionist..ce altceva mi-as mai putea dori?

Dar sa va spun povestea mea: acum aproximativ o saptamana am fost cules din fata rotilor unui tir. Nu prea am inteles exact ce se intampla pentru ca imi era atat de foame, incat nu mai conta ce se inampla in jurul meu. Am ajuns alaturi de fratiorii mei intr-o cusca inchisa dintr-o cabana intunecoasa si rece. Dar macar aveam mancare si eram in siguranta. 
Cei ce ne-au salvat stiau ca nu stam prea bine, asa ca au inceput sa caute alte variante si, culmea, au gasit sau cel putin asa credeau!.. Asa ca ne-au luat miercuri seara din cabana si ne-au dus intr-o casa noua. Desi era putin mai bine, imi era la fel de frica. Abia cand incepusem sa ma obisnuiesc cu ce mi se intampla, am fost dati afara pentru ca faceam galagie..sau cel putin asa mi s-a spus. 
Pentru ca era prea tarziu pentru a fi dusi inapoi in adapost, am ramas peste noapte in curtea interioara a unui bloc. Cum noaptea era lunga si fara prea multe de facut, am inceput sa inspectez zona si, fara sa-mi dau seama am cazut printr-un geam spart intr-o boxa plina de lemne. Nu m-am lovit, dar nici bine nu mi-a prins cazatura.

Dimineata m-au gasit cu greu, cand aproape isi luasera gandul de la mine. Si pentru ca mai toata ziua apoi am fost cuminte, mai pe seara am ajuns la o alta doamna, extrem de intelegatoare si rabdatoare care a fost de acord sa ma tina cateva zile. Incerc sa invat cat de repede pot ca oamenii nu sunt dusmani, dar imi este foarte greu. Am nevoie de cineva care este dispus sa ma invete sa iubesc. Dar nu imi fac sperante prea mari….pentru ca stiu ca astfel de oameni se gasesc foarte greu. 

Sa mai fi ramas vreunul si pentru mine oare?
Va multumesc si va astept.