Acum patru ani un catel cu o poveste foarte trista a avut norocul sa fie adoptat.

Ce-a patimit familia lui pana l-a dat pe brazda? Cititi mesajul trimis acum trei ani si-o sa vedeti ca merita aplaudati.
„Bună,
îmi fac azi timp să vă scriu pentru că azi s-a împlinit un an de când Fusili și-a făcut culcuș la noi în casă, dar mai ales în inimi. Îmi amintesc cum am fost dimineață la Glina după el. Am ajuns pe la 9, dar nu era nimeni acolo. După un timp a venit un nene pe bicicletă și împreună am încercat să-l prindem pe năzbâtiosul de Rambo, fără izbândă. Îmi amintesc că am plecat extrem de dezamăgită și tristă. Mi-am luat apoi liber ca să fiu acasă când mă sunați să merg după el. Am așteptat prima parte a zilei, dar pe măsură ce se apropia după-masă aveam din ce în ce mai puțină răbdare. În cele din urmă, am mers la d-na președinte acasă, unde bietul Rambo aștepta terifiat. L-am adus acasă în cușcă, am încercat să-l spălăm pentru că făcuse pe el, dar am reușit să spălăm doar jumătate din el. Știam că nu mușcă, dar ne era oricum puțin teamă de el. Noaptea a petrecut-o lipit de ușa de la hol, fără să mănânce sau să bea în prealabil.
Următoarele 3 săptămâni a locuit în baie de unde îl scoteam cu forța de 2-3 ori pe zi să-și facă nevoile. Au fost multe momente în care nu mai credeam că o să capete încredere în noi. Dar cu multă răbdare și atenție și o tonă de șervețele umede, a devenit încet-încet Fusili, cel mai adorabil și iubibil cățel.

De când nu v-am mai scris, am mai făcut o excursie cu trenul la Brașov. Urcă de bunăvoie în metrou/autobuz. Încă îi mai e teamă de oameni, dar după ce se acomodează cu împrejurimile se liniștește. Îi place să se plimbe seara și să alerge. Doarme ocazional cu motanul Copernicus, îl linge cu patos în urechi, iar uneori când consideră că acesta e prea obraznic (dă să se suie pe masă) îl trage înapoi de picior.”

Mesajul e mult mai lung si vestile au fost din ce in ce mai bune. Azi am primit fotografii cu Rambo/Fusili, care ne-au incantat si pentru care le multumim din tot sufletul adoptatorilor pentru ca au dat dovada de atat de multa bunavointa si rabdare