Noaptea trecuta, printre rapaiturile ploii dintr-un subsol de bloc cu aerisirile proaspat astupate se auzea plansul disperat al unui pisoi. Toti locatarii scarii respective erau acasa (ca doar era 11 noaptea) dar nici macar unul nu avut macar curiozitatea sa iasa sa vada ce se intampla. Probabil au dat doar sonorul mai tare la televizor sau la calculator, ca sa nu mai fie deranjati de zgomot. 

Pisoiul se agata disperat de zabrelele care blocau aerisirea, plangand cu toata fiinta lui de 500 de grame. Am reusit sa intram in subsol si trecand printre boxele cu zabrele si tona de purici care se intrau pe sub pantaloni am ajuns la gura de aerisire. Pisoiul ne astepta cumintel pe margine, micut, puricos si cu infectie la ochi. Cum l-am luat in brate a inceput sa toarca. 

Printre zabrelele boxei de langa iesea capul unei pisici adulte, negre, moarte de putina vreme. 

Se facuse liniste si ne pregateam sa plecam, cand se mai aude inca un “miau” slab din boxa cu pisica moarta. Printre tevile si lemnele aruncate apare un cap tricolor, chiar mai mic decat al tigrutului de la aerisire. Era imposibil sa ajungem la ea (boxa era bine ferecata si din plasa cu ochiuri mici) dar incet, incet, se apropie ea de si reusim sa o apucam cu doua degete de ceafa si s-o tragem din ochi de plasa in ochi de plasa pana sus unde era un spatiu un pic mai mare in jurul unei tevi. 

Micuti, puricosi si foarte foarte flamanzi, dar foarte blanzi si torcaitori (desi nimeni nu ii mai atinsese vreodata) cei doi pitici sunt acum in siguranta dar vor avea nevoie cat mai repede de o familie. 

Dorim pe aceasta cale sa le uram “vise placute” in continuare tuturor celor de pe scara respectiva