Duminica seara, intorcandu-ne de la adapost, un caine a fost calcat de masina chiar in fata noastra. Soferul nu a franat, nu a oprit sa vada ce s-a intamplat cu sufletul care a traversat prea incet soseaua, incercand sa o prinda din urma pe „stapana” care se ducea la magazin.
Am oprit si am incercat sa-l prindem. Ceea ce ne-a socat a fost reactia oamenilor din jur. O batranica ne-a sfatuit calduros „Da, maica, in el, da-i cu piciorul”. Cateva persoane au incercat sa-l goneasca, loveasca. Toti au vazut accidentul. ‘Stapana’ a refuzat sa ajute cu prinderea pentru ca, in viziunea ei, agonia cainelui insemna ca e turbat.
L-am prins si am fost la cabinet. Cainele era in soc, urina sange si nu putea fi operat pentru ca, in starea lui, nu ar fi rezistat anesteziei si trebuia stabilizat.
A trecut noaptea si a doua zi (azi) trebuia sa mergem la ecografie si radiografie. Din pacate, nu am ajuns pana la radiografie pentru ca acest suflet chinuit si-a dat ultima suflare in masina. 

Acum esti intr-o lume mai buna.
Iarta-ne pentru ca ai fost inconjurat de rautatea si indiferenta oamenilor langa care ai crescut.
Iarta-ne ca nu am putut face mai mult..