Oare ce ma mai asteapta-n viata daca la doar doua luni si jumatate am trecut deja prin patru cazari temporare? Cum s-a intamplat asta? 

Mai intai am fost luata de langa mama mea si adusa-n adapost unde n-aveam cum sa raman. 

Primii oameni care m-au ajutat si m-au hranit au fost rudele lui Stefan baiatul care ajuta la adapostul Robi.

Apoi m-am mutat la Madalina unde m-am simtit foarte, foarte bine. 

Mai tarziu am ajuns la doamna Versavia unde m-am simtit la fel de bine si am avut si o prietena de joaca.

Acum sunt la Doamna Elena Fratila si tare n-as mai pleca de aici dar asta nu se poate.

Eu le multumesc celor care m-au ajutat sa cresc mare si frumoasa si sper ca cineva se va indragosti de mine si nu ma va lasa sa ajung in adapost.

Ma ajutati si voi ca asta sa nu se intample? Veti distribui povestea mea? 
Sunt sigura ca veti face asta asa ca va multumesc anticipat.

Stiti de unde sa ma luati. Contact : asociatia.robi@gmail.com.
Va pup pe toti cu drag si sa stiti ca n-am sa va uit niciodata.