Printre atatea cazuri speciale care mai decare mai grave, o veste buna e ca o gura de aer curat. Azi am primit vesti si fotografii despre Idu unul dintre protejatii nostri, un motanel orb care a avut incredibila sansa de a fi adoptat.

„Dragi prieteni,

Va scrie Idu (in prezent Clio), motanelul orb care a avut norocul sa isi gaseasca parinti iubitori, grijulii si o casuta primitoare,curata. In primul rand doresc sa va imbratisez cu mult drag, sa va multumesc din suflet pentru ca mi-ati oferit sansa sa ajung . 
Eu sunt sanatos, voinic si fericit. Mami ma lauda la toata lumea cum ca as fi cel mai iubaret motanel si cred ca asa este deoarece adooor sa petrec momente de rasfat si relaxare langa ea, cand vine obosita de la lucru… stau si o „imping” cu boticul meu umed peste fata si ea rade si ma strange in brate.. si ne harjonim asa pana obosesc dupa care ma intind langa ea, si obligatoriu intind o labuta pe mana ei, asta ca sa o simt… cateodata nu imi vine sa cred cat imi e de bine si cat de mult ma iubeste…Cu siguranta si mami se relaxeaza la maxim pentru ca dupa ce motaim asa vreo ora, se ridica plina de energie si e vesela, canta si isi face treaba… iar eu fac aport pe langa ea cu jucariile mele cele noi care fac zgomot. Am jucarii care scot sunere frumoase, asa imi dau seama pe unde le arunca mami.

Dar sa va mai povestesc ceva, acum 1 luna am avut o problema medicala, aveam scurgeri la ochisori si am fost la medic, acolo nenea doctoru’ mi-a bagat o camea video in ochisori si a vazut ca am o reactie la niste fire de sutura de la operatia initiala…ooff si ce a urmat la fundul meu… m-a dus mami zilnic timp de 10 zile la cabinet sa fac injectii… sa ma pregateasca pentru o noua operatie, la un ochisor trebuia sa scoata cele 2 bucatele de fire de sutura ramase iar la celalat , pleoapele nu erau inchise cu totul, aveam o gaurica mica si a trebuit sa o ciupeasca putin si sa o coase din nou pentru a nu ramane o poarta deschisa la bacterii… A fost greu, mi-a fost frica trebuie sa recunosc dar m-am comportat exemplar, stateam cuminte pe genuchii lui mami, si toata lumea se minuna de personalitatea mea…Mami este tare mandra de mine… nu mi-am imaginat sa ma bucur de atata alint… Acum am scapat cu totul… operatia s-a terminat cu bine, am scapat si de colierul elisabetan….oooo asta cu colierul e alta poveste… m-a dezorietat total .. nu m-ai simteam nimic cu mustatile mele…dar a trecut,acum sunt tuns, spalat si ferchezuit, as manca non-stop si ma alint cat e ziua de lunga… Stiti voi, vorba aceea..” la vita e bella” 😀

Pentru voi toti,muuuulti pupici mustaciosi! 
Idu- Clio si mami”

Multumim din suflet „mami” pentru minunatele vesti.