Nici nu stiu cand a trecut timpul. Tarzan, care la inceput era un motanel timid si care se ascundea de toti si toate, a devenit un motanel respectabil, iubitor, torcacios, nemaipomenit
Este cel mai cuminte motan din lume, cel mai iubit si cel mai iubitor. 🙂
Acum se numeste Tazz, si in curand (pe 8 februarie) va implini doi anisori de viata. Cand ne-am intalnit, a fost dragoste la prima vedere. A stat cuminte pe drumul spre casa (pe care si acum mi-l amintesc perfect), s-a inteles aproape din prima cu pisica noastra, Crocodila, a dormit intre noi si ne-a incantat cu jocul si torsul lui.
Nici nu recunosteam unde era motanelul timid, de la bun inceput a fost vorbaret, dornic de joaca si de iubit. 
Intre timp ne-am mutat la Romana, in apartament cu balcon maaare, unde Tazz toata ziulica se joaca si alearga. Impreuna cu Croco face cuplul perfect. Se iubesc, se joaca, se spala, dorm impreuna, el ramane, bineinteles, alintatul familiei, baitelul dulce si nevinovat.
In fiecare zi ne trezim cu el dormind langa noi, sau miorlaind la ora la care ar trebui, bineinteles, sa ne trezim. 😀 Parca ne spune „haideti, somnorosilor, ca e tarziu!”.
Gaseste mereu cate ceva de joaca, bineinteles are toate jucariile din lume (casa noastra fiind, in realitate, casa lor, plina cu lucrurile si jucariile lor, prin care se mai afla si cateva lucruri de-ale noastre).
Preferatele lui sunt mingiutele de plus,soriceii, unditele cu pene (care nu rezista mai mult de o saptamana) si ghemotoacele de hartie. :))
Dar sa va povestesc ce bine crescut este! 😀
Raspunde la comezi de baza : „da-te jos, stai, vino, aici, acolo, adu-l”, ne jucam deseori cu soriceii aruncandu-i prin casa, pe care nu-i aduce pana nu spunem „adu-l aici”.
Este vorbaret nevoie mare, si daca incepi sa vorbesti cu el nu mai termina din miorlait :))
Nu mananca decat bobitele lui si stramba din nas la mancarea noastra (ceea ce, bineinteles, e semn bun, dar este foarte amuzant cand il privesti cum se uita) :))
Este curios peste masura, si de fiecare data cand are vreo nedumerire vine frumos dupa noi si miorlaie foarte intrebator. Este efectiv ca un copil, cel putin asa il simtim. Il iubim cu toata inima si tot sufletul, si eu, si prietenul meu, si toti cei care vin in vizita la noi.
Pentru ca intre timp a devenit atat de alintat si sociabil incat este imposbil sa-l tii departe de oameni. 
In doi ani de zile nu am avut niciun fel de problema de sanatate cu el ( bineinteles, asta si pentru ca sunt studenta la medicina veterinara si stau tot timpul cu ochii pe el si pe sanatatea lui).
Este castrat, vaccinat, deparazitat intern, extern. De toate :))
Tazz i-a influentat pe multi dintre prietenii nostri sa devina posesori de pisici, ceea ce ma bucura enorm.
Este un exemplu ca fericirea vine in pachetele mici si pufoase.
Aici cateva poze cu Tarzan, adica Tazz.
🙂
la cravata, la costum de mos (ii place foarte mult sa i se puna zgardute si sa fie pozat, sta la poza ca nimeni altul), plus o poza de cand era mic de pe pagina asociatiei.
Pentru cea mai frumoasa minune motaneasca din viata noastra (caci avem si o minune pisiceasca), va multumim!
Va pupam mult, mult si va multumim din suflet inca o data!
Catalina Bleotea,
Vlad Iliescu,
Pisica Crocodila,
si, nu in ultimul rand, 
Tarzan, devenit Tazz, alintat Zutzu