Pufu este unul dintre cei 40 de pisoi ai domnului M. care a avut sansa sa fie adoptat. Cititi va rugam vestile primite despre el. „Asa cum am promis, scriu cu intarziere mare doua vorbe despre minunatul nostru Puf. Am sa va pun in tema incepand cu seara in care l-am adoptat. Am plecat direct la veterinar cu el unde i s-au administrat vaccinurile, deparazitarea, carnetul de sanatate, curatat urechi, spalat, coafat, manechiura, pedichiura.

Tot drumul a plans si mieunat in masina….mi-era asa mila de el….era speriat. Acasa il astepta vik- pisicutul mai mic. Primul contact dintre cei doi a constat in mirosire, tarcoale unul celuilalt apoi Pufi s-a ascuns sub cada de unde nu a mai iesit pana a doua zi. Primele zile au fost mai grele pana la acomodare. Apoi, Pufik s-a cazat sub pat- pt care, de asemenea facuse o pasiune in ideea ca iesea doar daca vroia sa manance sau la baie. In tot acest timp Vik ii urmarea absolut orice miscare. In maxim o saptamana copilasii mei au inceput sa se alerge prin casa, sa se strige unul pe celalalt, impart locul la fereastra.  Prostioare mari nu fac. Cu timpul Puf a inceput sa urce pe pat si sa doarma si noaptea langa mine. Ma rog, nu prea dormeau ei noaptea, mai mult se alergau. Ce face Pufik deosebit de alte pisici e ca daca nu putea dormi, venea la mine si ma lingea pe par,ma mangaia cu labuta usor pe fata,ochi ca sa ma trezesc, baga capul foarte aproape de fata sa vada daca dorm iar daca eu nu cedez si nu ma trezeam,ma atentioneaza si verbal. Cu timpul,indeletnicirile acestea le-a deprins si cel mic…Cel mai frumos e cand le dau boabe si amandoi isi intind cozile, paralel una cu cealalta si pe fudal se aude „crantz-crantz”. Pufi mereu crede ca in bolul lui Vik e ceva mai bun asa ca el mananca cand din bolul lui,cand dintr-al lui Vik. Foarte haios e iarasi cand se joaca. Incepe cu o tatonare, stau fata-n fata, coditzele se misca tot mai rapid apoi unul din ei ataca brusc si incep sa se alerge pana obosesc, cand se retrag pe canapea, fie Pufi sare in sifonier cat mai sus(si daca nu are loc, isi face 🙂 ) Ii iubesc tare mult. Mereu ma amuz de Pufik de cum alearga: de parca ar fi o fetitza, foarte manierata, isi ridica fustitza si alerga usor pe varfuri,de parca ar pluti. Toata ziua se spala si daca nu e de ajuns, il curata si pe cel mic. Fac cu schimbul: se spala reciproc. Uneori ii gasesc dormim imbratisati,alteori mai rastoarna cate un ghiveci cu flori, alta data si-au deschis TV- au apasat cu labuta din greseala pe telecomanda. Cand le dau plicuri cu hrana umeda, e mare agitatie, se mananca contra cronometru iar cel mai rapid- desigur acesta fiind Pufi, va atenta si la farfuria celuilalt. E un grasun, un pufos, un alintat si jumatate, mereu vrea scarpinat, mangaiat, iubit, pupat, vine singurel la pieptanat (cred ca ii place tare mult periat pt ca toarce de fieare data). La taiat unghiutele face mofturi dar reusesc sa-l pacalesc: azi o labutza. maine alta….si tot asa. Unde sunt eu,e si el: daca sunt la masa si scriu ceva, sare pe spatele meu iar cel mic sta pe alt scaun,cand fac curat,ei sunt dupa mine, la baie,amandoi stau langa cada si ma pazesc. Cand ajung acasa,ei ma asteapta in usa…Lui Pufi ii mai place sa doarma pe masa, isi ascunde numai capul si labutele din fata in niste locuri foarte mici si inguste (cum ar fi in biblioteca dupa carti, pe care lre va da jos) cand joaca prinsa cu Vik- e tare haios (in mintea lui, el se vede mai mititel). Are niste trasaturi tare frumoase….Imi umple sufletu de bucurie cand se gudura si-mi zice in felul lui mieunat un fel de „moaa-mmma”. Daca cumva i se face rece, intra singurel sub plapuma….. Cam asta am avut sa va transmit si ii multumesc domnului M. ca mi-a oferit sansa sa ma bucur de asa o minunatie.  o zi frumoasa!” Astfel de vesti am vrea sa primim mereu. Va multumim din suflet pentru ele si pentru ca ati decis sa-l adoptati pe Pufu.